luni, 1 august 2011

Ceasul mileniilor – mecanismul proiectat să funcționeze 10.000 de ani


Cel mai elaborat și scump ceas mecanic din lume nu este nici un exemplar Patek Philippe, nici un Vacheron Constantin. Construcția lui va dura câteva zeci de ani, va costa 42 de milioane de dolari și, paradoxal, va fi ascunsă de ochii lumii în interiorul unui munte din Texas. Singurul său scop? Acela de a măsura timpul pentru 10 milenii!
Omenirea a renunțat la proiecte de o asemenea grandoare încă din timpul civilizațiilor antice. S-au ridicat hoteluri care zgârie la propriu cerul cu vârfurile lor, vase transatlantice uriașe, clădiri care se întind pe zeci de hectare, dar pentru nici una dintre aceste construcții pretențiile nu ajung să atingă măcar vârsta unui singur mileniu. Pentru comparație, vestigiile egiptene sau piramidele civilizațiilor apuse din America de Nord nu sunt mai vechi de 4.000-5.000 de ani.
Dacă în spatele unui plan atât de absurd nu s-ar fi aflat Jeff Bezos, fondatorul Amazon.com, cel mai mare magazin on-line din America, și al 43-lea cel mai bogat om al planetei (conform Forbes) probabil că nimeni nu ar fi acordat atenție ceasului mecanic ce își propune să măsoare cu bătaia lui durata a 10 milenii. Dar proiectul este cât se poate de real.




Piesele componente se construiesc chiar acum, în locuri amenajate în California și Seattle, în timp ce situl în care va fi montat a fost cumpărat pe un munte din partea vestică a statului Texas, înconjurat de o pădure de pini milenari. Coniferele „Bristlecone“, Pinus aristata, sunt considerate a fi printre organismele cu cea mai lungă viață de pe planetă, un număr de ani care atinge abia jumătate vârsta care i se atribuie prin proiect „Ceasului mileniilor“. Construcția va înghiți 42 de milioane de dolari și, până la terminarea proiectului, mulți ani de design, producție și montare continuă. Părintele spiritual este Danny Hillis, un om a cărui idee a așteptat din 1989 nu numai fondurile financiare, dar și posibilitatea tehnică pentru a prinde contur.
Hillis nu este doar un pasionat oarecare. Inventator, autor, designer de supercomputere și co-fondator al Thinking Machines Corporation, o companie care își propunea să aducă inteligența artificială la nivelul celei organice, omul de știință a găsit ca moto al proiectelor ireale pe care le coordona în anii ’90 următoarea propoziție: „Construim o mașină care va fi mândră de noi.“ Nimic mai adevărat, 16 ani mai târziu după ce gândurile sale despre ceasul mileniilor deveneau publice în paginile revistei Wired, sloganul rămâne la fel de actual, chiar dacă mașinăria pe care o imaginează acum e departe de plăcile de circuite integrate și puterea de procesare a unui calculator imens. Rămâne totuși un calculator, dar spre deosebire de procesoarele super-rapide ale lui Hillis din anii ’90, Ceasul este cel mai lent calculator din lume.
Ceasul milenar și o parte din mecanismul său, prototip expus în muzeul Long Now Foundation
„Unii oameni spun că simt că viitorul le scapă printre degete. Pentru mine, viitorul este un imens tir în care șoferul izbește pedala de frână chiar când trece dinaintea mea, în timp ce eu mă las purtat de valul creat de trecere. Sunt pe cale să mă izbesc de el.“ Se înșiruiau pe atunci zeci de gânduri dezorganizate despre cum sau ce ar trebui să fie acest ceas și ce anume ar trebui să facă. Prietenii săi ingineri se preocupau de forța care va pune în funcțiune acest ceas. Antreprenorii se întrebau cum se va susține financiar proiectul, în timp ce Stewart Brand, un scriitor care abordează mari probleme ale omenirii, se întreba despre cum va arăta organizația în a cărei grijă va intra întreținerea mecanismului. Peter Gabriel, fostul membru Genesis, își imagina în 1995 că ceasul ar trebui să fie viu, asemeni unei grădini care să numere timpul prin ciclurile de viață ale plantelor perene plantate înăuntru. Și pentru că toate au un nume, Brian Eno, un muzician britanic, găsea denumirea perfectă a proiectului – „Ceasul prezentului continuu“ (The Clock of the Long Now).
Hillis vedea în ideea sa un angajament al trecutului către viitor, un simbol al planurilor făcute pe termen lung, o lecție grandioasă despre ce înseamnă o viziune extinsă la scara unei civilizații. Toți ceilalți puneau gândul pe seama unei crize de mijloc a vieții. A fost mai mult decât atât. Mult mai mult. Șase companii de dimensiuni onorabile lucrează în prezent la dezvoltarea ceasului: Applied Minds îi aparține chiar lui Danny Hills și are în grijă designul mecanismului, The Long Now Foundation este un ONG care va întreține Ceasul, Penguin Automated Systems se ocupă de consultanță în construcția tunelului, Swaggart Brothers Inc. este șeful de construcție, Seattle Solstice vor decupa piatra în forma scărilor care înconjoară mecanismul, iar Machinists Inc. sunt furnizorii principalelor piese metalice. Criza vieții de mijloc i-a cuprins și pe ei, se pare.
Construcția tunelului în care va fi adăpostit Ceasul a început deja de câțiva ani, dar data finalizării lui nu este cunoscută încă
Vizitarea ceasului va avea nevoie de o implicare serioasă pentru că nu este nicidecum o experiență comodă. Cel mai apropiat aeroport se află la câteva ore de mers cu mașina, iar poteca, un drum anevoios care urmează curbura muntelui, conduce către un perete care se va vrea escaladat până la aproape 600 de metri deasupra văii. Zilnic, pe deasupra lui, telecabinele ridică utilajele sau oamenii care sapă acum în munte. Descoperirea mecanismului se va face urcând pe o scară spiralată, construită în jurul acestuia.
Mecanismul urmează a fi montat într-un tunel vertical întins pe lungimea a câteva zeci de metri, distanță pe care oaspeții vor trebui să o parcurgă pe jos. Turiștii se vor cățăra practic în interiorul „carcasei“ pentru a ajunge la cadran, cel mai de sus punct al întregii mașinării. Vor întâlni pe rând sistemul de contragreutăți format din 75 de discuri enorme tăiate din piatră, fiecare cântărind câte 4.500 de kilograme, iar mai apoi roata de armare. Discul zimțat, înalt cât o persoană și jumătate, are nevoie de forța a trei bărbați pentru a fi rotit și va avea rolul de a furniza o parte din energia de funcționare a imensului calibru. În cazul în care pentru un timp îndelungat nimeni nu ajunge să întoarcă mecanismul, Ceasul e în stare să-și „extragă“ singur energia de funcționare din schimbările de temperatură resimțite în vârful muntelui. Diferențele termice dintre noapte și zi sunt importante la acea altitudine, iar o cameră special concepută, va transforma dilatarea sau contracția aerului dinăuntrul ei în mișcarea unui cilindru de grafit. Atât timp cât există un Soare care să încălzească versantul sudic al muntelui, mecanismul va putea funcționa singur timp de ani de zile, fără interacțiune umană sau abateri considerabile. Energia adunată de la armarea făcută manual de către vizitatori sau prin sistemul solar este transmisă ansamblului de greutăți care, prin mișcarea lui, armează sistemul de gonguri sau mecanismul de măsurare a timpului. Un regulator de dimensiuni impresionante împarte energia în fragmente egale și o transmite sistemului de 20 de roți Geneva, care se ocupă de calculul melodiei unice pe care clopotele o vor cânta dinăuntrul muntelui, în fiecare zi, la prânz. Sunt 3.652.421 de zile pe parcursul a 10.000 de ani și, în pentru fiecare dintre ele, atât timp cât este încărcat, mecanismul va avea o melodie unică pe care o va cânta cu ajutorul unor clopote. Garanția că timpul va fi măsurat corect o reprezintă un sistem de acordare automată cu mișcarea Soarelui, care face corecțiile de rigoare.
Roata de armare manuală a ceasului, un fel de coroană uriașă a ticăitoarelor de mână

Cadranul este ultimul etaj al călătoriei din interiorul celui mai fascinant ceas pe care l-a văzut și îl va vedea vreodată Pământul. Adăpostit de o cameră separată , acesta este format dintr-un disc de 2,5 metri în diametru care afișează ciclurile timpului astronomic, ținând pasul cu mișcarea Soarelui, a Lunii, stelelor și planetelor și indicând-o în timp real. Pentru a economisi energia, timpul propriu-zis este indicat doar la cerere, după ce vizitatorul va mișca o roată care să armeze mecanismul. Ceasul ticăie o singură dată pe an, iar discul care indică secolul se mișcă o singură dată la 100 de ani. Odată cu scurgerea fiecărui mileniu, un cuc anunță trecerea a 10.000 de ani, un spectacol desfășurat pe și în interiorul muntelui, departe de lume, dar chiar în fața curioșilor, veniți în pelerinaj.
Cadranul Ceasului


Mai sunt multe de spus despre Ceasul mileniilor, un proiect atât de fabulos încât ar putea avea propria lui bibliotecă de romane SF. Probabil că se vor și scrie în cei 10.000 de ani care i-au fost programați. Chiar dacă atinge jumătate din această sumă și performanța e în continuare valabilă. Rămâne un proiect al unor nebuni frumoși. Visătorii, atât Danny Hillis cât și Jeff Bezos, au potențialul de a fi singurii oameni din prezent care comunică un mesaj miilor de generații următoare.

0 comentarii: