luni, 1 august 2011

Renzo Piano și simbolul poporului kanak – Centrul Jean Marie Tjibaou


Complexul cultural Jean-Marie Tjibaou din Noua Caledonie este un exemplu de arhitectură ecologică înainte ca tendința „verde“ să se transforme într-un curent la scară largă. De o mare însemnătate culturală locală, clădirile îmbină valori și credințe tradiționale, îmbrăcate într-un design modern.
Între Genova și Nouméa, capitală a insulei Noua Caledonia din Pacificul de Sud, sunt cu aproximație 16.000 de kilometri. Un complex cultural unește aceste două locuri, la fel cum ideea construcțiilor care intră în componența centrului Jean-Marie Tjibaou crează o legătură între colibele tradiționale ale kanacilor, populația indigenă, și arhitectura modernă văzută de unul dintre cei mai mari arhitecți ai secolului al XX-lea.
Paralela geografică pleacă de la Renzo Piano, un arhitect născut în 1937 într-o familie de constructori din Genova. După absolvirea institutului politehnic din Milano, Renzo își începe cariera alături de Franco Albini, unul dintre cei mai apreciați designeri industriali italieni ai momentului. Tânărul Piano își trece în prezentarea profesională pasiunea pentru structuri ușoare, demontabile și numeroase colaborări cu arhitecți consacrați. Printre cele mai cunoscute clădiri la desenarea cărora a contribuit se află și Centrul Pompidou din Paris, complex care adăpostește Muzeul de Artă modernă, dar și una dintre cele mai vaste expoziții de tehnică și tehnologie din lume. Din 1981, Renzo deschide un birou de arhitectură pe cont propriu, iar ani mai târziu, după numeroase proiecte fabuloase, ajunge să proiecteze Centrul cultural Tjibaou din capitala provinciei franceze, Nouméa.
Dedicat în totalitate populației kanak, centrul Jean-Marie Tjibaou este construit pe o porțiune îngustă de pământ, înconjurat de vegetație și apă. Poartă numele unuia dintre cei mai fervenți susținători ai mișcării de independență a localnicilor față de Franța, asasinat în 1989. Cele 10 clădiri adăpostesc un centru de artă, un muzeu, săli de spectacol și o bibliotecă specializată, toate dedicate într-un fel sau altul populației kanak din Noua Caledonie. Dar mai important de atât, sunt construite sub inspirația colibelor tradiționale locale. Desigur, Renzo Piano s-a îndepărtat puțin de la aspectul conic al caselor ridicate din lemn și paie, dar suflul cultural local e vizibil. Inclusiv materialele sunt foarte apropiate de cele folosite în mod tradițional. Lemnul de iroko și bambusul se împletesc cu sticla și oțelul, iar acoperișul funcționează ca o jaluzea, ajutând la ventilarea naturală a clădirilor și permițând luminii să intre doar atunci când este cazul.


0 comentarii: